Femeile care cântau își răspundeau unele altora și ziceau: „Saul a bătut miile lui, iar David zecile lui de mii.”— 1 Samuel 18:7
Prietenia inițială a lui Saul cu David s-a transformat curând în invidie. „Demonul geloziei a intrat în inima regelui. Regele s-a mâniat pentru că David a fost înălțat mai presus de el în cântecul femeilor lui Israel. În loc de a-și stăpâni aceste sentimente invidioase, el și-a arătat slăbiciunea caracterului său și a exclamat: „Ei i-au atribuit lui David zece mii și mie mi-au atribuit doar mii; și ce poate avea mai mult decât împărăția?”
Marele defect în caracterul lui Saul a fost dragostea lui pentru a avea aprobarea celor din jur. Această trăsătură avusese o influență de control asupra acțiunilor și gândurilor sale; totul era marcat de dorinţa lui de laudă şi de autoexaltare. Standardul său de bine și rău a fost standardul scăzut al aplauzelor populare. Niciun om nu este în siguranță dacă trăiește pentru a le face pe plac oamenilor și nu caută mai întâi aprobarea lui Dumnezeu. . . . „. . . Invidia l-a distrus pe Saul iar aceasta avea să îl afecteze în curând și pe David.
Invidia este urmașul mândriei și, dacă este întreținută în inimă, va duce la ură și, în cele din urmă, la răzbunare și crimă. Satana și-a arătat propriul caracter, stârnind furia lui Saul împotriva celui care nu-i făcuse niciodată rău. David fusese adus la curtea lui Saul din două motive. După cum s-a menționat deja, el a fost expus administrării unui guvern și a întâlnit indivizi-cheie care i-au transmis cunoștințe despre cum să guverneze. El a fost, de asemenea, adus pentru a avea o influență pozitivă asupra lui Saul. Saul alesese să-și urmeze propria cale, iar defectele lui de caracter se adânciseră, dar Dumnezeu nu-l părăsise.
Prin lucrarea lui David, Domnul a făcut apel la inima împietrită a lui Saul, invitându-l să se întoarcă și să realizeze puterea vindecătoare a lui Dumnezeu în favoarea lui. Deși Saul s-a descalificat în mod iremediabil ca rege, putea totuși să găsi mântuirea ca individ.
Să nu uităm: când suntem ispitiți, este întotdeauna prevăzută o cale de scăpare (1 Corinteni 10:13).
