Dar Eu vă spun: iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc, ca să fiți fii ai Tatălui vostru care este în ceruri;— Matei 5:44
Una dintre cele mai provocatoare componente ale religiei practice este porunca radicală a lui Hristos de a ne iubi dușmanii. În acest pasaj, Hristos a recunoscut că tendința noastră naturală umană este să-i iubim pe cei care ne iubesc și să-i urâm pe cei care ne urăsc. Dar acest tip de comportament poate avea consecințe dezastruoase. Dacă nu ne iubim dușmanii, cu siguranță vom ajunge să-i urâm. Martin Luther King Jr. a avertizat despre acest pericol în celebra sa predică „Loving Your Enemies”, rostită la 17 noiembrie 1957. În cuvintele lui King, „ura distruge însăși structura personalității omului. . . . Ura în orice moment este un cancer care roade centrul vital al vieții tale și al existenței tale. Așa că Isus spune să iubești, pentru că ura distruge atât pe cel care urăște, cât și pe cel urât.
Cel mai mare dușman al tău ar putea fi în lumea exterioară sau cineva foarte aproape de tine, trăind sub același acoperiș sau poate chiar dormind în același pat cu tine. Întrebarea nu este cine este persoana, unde locuiește sau cum ți-a făcut rău. Adevărata întrebare este, cum ai gestionat situația? Ai răspuns cu ură otrăvitoare sau cu dragoste vindecătoare? Urându-i pe alții, confirmi că ești o victimă a maltratării lor. Iubindu-i, demonstrezi că îți controlezi circumstanțele.
A alege să-ți iubești dușmanii înseamnă să te iubești pe tine însuți, dovedind că ești fiu sau fiică a Tatălui tău ceresc. Cât de diferită ar fi lumea noastră – inclusiv locurile noastre de muncă, sălile de clasă, casele noastre și chiar propriile familii– dacă am ierta mai mult și am acuza mai puțin, dacă am iubi mai mult. Puteți face lumea un loc mai bun semănând semințe de iubire în cei din jur.
