Tot așa și voi înșivă, socotiți-vă morți față de păcat, și vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. — Romani 6:11
Unul dintre marile paradoxuri ale vieții creștine de succes este că viața urmează morții. Viața în Isus începe odată ce o persoană moare față de păcat. În Romani 6, Pavel explică că persoana „care a murit a fost eliberată de păcat”. O persoană moartă nu poate păcătui. Oricine a avut o experiență serioasă de a fi în imediata apropiere a unui corp fără viață știe că nu există zgomot suficient de puternic pentru a trezi morții. Ispitirea unei persoane moarte nu provoacă niciun răspuns. Nu se poate. Individul este mort. Acest adevăr este ceea ce face ca sfatul lui Pavel să fie atât de important în viața creștină de zi cu zi. El spune: „Socotiți-vă morți față de păcat, dar vii pentru Dumnezeu în Hristos Isus, Domnul nostru” (versetul 11).
În domeniul fizic, nicio persoană nu se poate declara moartă. Dar în viața spirituală, suntem instruiți să facem acest lucru. Trebuie să „socotim” că suntem morți față de păcat. Omul care este ispitit să-și defăimeze aproapele nu poate găsi nimic în sinea lui care să-l împiedice să cadă în acel păcat. Cel tentat să mintă se poate simți obligată să facă acest lucru, recunoscându-și total incapacitatea de a face altfel. Dar dacă acea persoană este moartă față de păcat, păcatul nu va fi comis. De fapt, nu se poate fără ca individul, în acel moment, să aleagă să renunțe la credința în Isus. Un lucru esențial pentru o viață creștină de succes este să te consideri mort față de păcat și să-i permiti lui Isus să fie viu în tine.
