O expresie bine cunoscută românilor este „ce știe țăranul ce-i șofranul?”. Prima dată când am auzit-o, n-am fost foarte atentă la semnificația ei. Am înțeles din context și din intonație cam care e sensul, dar nu am realizat că nici eu nu știu foarte bine ce e șofranul. M-am documentat între timp și am venit și cu câteva informații către voi.
Șofranul este originar, se pare, din Asia Centrală. Cel mai cunoscut este condimentul cu acelaşi nume, dar din şofran se extrag şi coloranţi, uleiuri aromatice, dar şi alte substanţe cu utilizări în medicină şi alimentaţie. Este cel mai scump condiment din lume, preţul unui kg ajungând la 30-40.000 de euro.
Șofranul este o floare mov. Ce se folosește de la aceasta este doar stigmatul, adică partea polenizatoare de la capătul pistilului roșu. În fiecare floare de șofran există doar trei stigmate. Deoarece se folosește o cantitate atât de mică din floare, sunt necesare 75.000 de flori de șofran pentru a produce 454 de grame de condiment. Cantitatea aceasta mică și faptul că recoltarea trebuie făcută manual, fac ca șofranul să fie atât de scump.
Nu degeaba i se mai spune şi „aurul roşu”, fiind în vechime asociat cu lumina, doar capetele încoronate putând purta veşmintele vopsite cu extract din stigmatele plantei. Având în vedere prețul, nu e de mirare că la şofran aveau acces doar cei cu o situaţie materială foarte bună. Omul simplu, ţăranul, nu ştia să aprecieze planta ca atare. Fiind un condiment exotic, foarte scump, calitățile sale culinare erau cunoscute de un grup restrâns de persoane, din elita urbană.
Filologul și publicistul român Stelian Dumistrăcel arată că la oraş şofranul era folosit la falsificarea prin îngălbenire a covrigilor şi rachiului, de aici altă posibilă aluzie referitoare la ignoranţa omului simplu. O replică la această expresie, o vorbă de duh din partea oamenilor simpli de data aceasta, ar fi: „Ţăranul nu ştie ce-i şofranul, dar nici târgoveţul ce e pădureţul”, făcându-se aluzie la merele pădureţe pe care cei necunoscători le confundă cu merele de cultură.
Șofranul este menţionat de multe ori în literatura română sau universală. Se regăsește și în Biblie, în cartea Cântarea cântărilor: „Odraslele tale sunt o grădină de rodii, cu cele mai alese roade, mălini negri şi nard; nard şi şofran, trestie mirositoare şi scorţişoară, cu tot felul de tufari de tămâie, smirnă şi aloe, cu cele mai alese miresme. ” – Cantarea cantarilor 4:13, 14.
