realizator: Noemy Pisău
Sintagma „avocatul diavolului” este folosită în general în dezbateri, dar este frecvent întâlnită și în limbajul informal, în contexte neoficiale.
Sensul expresiei “Avocatul diavolului” se referă la atitudinea sau la rolul pe care şi-l asumă o persoană când apără o idee, un punct de vedere în care nu crede neapărat, dar face acest lucru pentru a provoca dezvoltarea subiectului, a dezbaterii și pentru a scoate la iveală cât mai multe aspecte.
“Avocatul diavolului” este şi cel care se poziționează în permanentă opoziţie faţă de opiniile celorlalţi. El pune sub semnul întrebării lucrurile care i se par neclare sau greşite. Manifestă constant o atitudine negativistă, suspicioasă. Această persoană forţează dezvăluirea unor lucruri despre care crede că ar avea un impact negativ.
E destul de simplu să deducem sensul expresiei chiar de la prima vedere. Avocatul are datoria de a apăra, deci avocatul diavolului susține toate aspectele pe care considerăm că „cel rău” le-ar apăra. V-ați gândit vreodată de unde vine această sintagmă? Care este originea ei? Am putea crede că e vorba de o metaforă, însă acest tip de avocat chiar a existat.
Iniţial, “avocatul diavolului” (Advocatus Diaboli) denumea o funcţie importantă din cadrul Bisericii Catolice, înfiinţată în 1587, prin care se puneau la punct aspectele juridice ale procesului de canonizare (trecerea unei persoane decedate în rândul sfinţilor).
Numit şi “promotorul credinţei”, acest avocat al diavolului era cel care trebuia să fie sceptic, să argumenteze împotriva canonizării persoanei respective, tocmai pentru a se putea lămuri toate prezentările greşite sau dovezile false. Așa cum poate vă gândiți și voi, da, exista și Avocatul lui Dumnezeu, care aducea argumente în favoarea canonizării.
Mult mai târziu, în 1983, Papa Ioan Paul al II-lea a diminuat rolul aceastei funcţii.
Iar în prezent, în cadrul Bisericii Catolice, avocatul diavolului are doar misiunea de a prezida şedinţele teologilor în cadrul procesului de canonizare, poate să-şi exprime opinia, dar fără drept de vot.
