Caritatea, la fel ca voluntariatul şi filantropia, susţine legături sociale reale şi contribuie la crearea unor societăţi incluzive şi mai rezistente. Caritatea poate atenua cele mai grave efecte ale crizelor umanitare, poate completa serviciile publice în îngrijirea sănătăţii, educaţie, locuinţe şi protecţia copilului. Asistă la promovarea culturii, ştiinţei, sportului şi protecţia patrimoniului cultural şi natural. De asemenea, promovează drepturile celor marginalizaţi şi defavorizaţi şi răspândeşte mesajul umanităţii în situaţii de conflict.
În Agenda 2030 privind dezvoltarea durabilă, adoptată în septembrie 2015, Organizaţia Naţiunilor Unite recunoaşte că eradicarea sărăciei în toate formele şi dimensiunile ei, inclusiv sărăcia extremă, este cea mai mare provocare globală şi o cerinţă indispensabilă pentru dezvoltarea durabilă.
Totodată, Agenda, care stabileşte un cadru global pentru eradicarea sărăciei şi realizarea dezvoltării durabile până în anul 2030, pe baza Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (ODD), dezvoltă un spirit de solidaritate globală consolidat, axat în special pe nevoile celor mai săraci şi a celor mai vulnerabili, recunoscând rolul sectorului privat şi cel al organizaţiilor societăţii civile şi organizaţiilor filantropice în implementarea obiectivelor sale.
Data la care se sărbătoreşte Ziua internaţională a carităţii a fost aleasă pentru a comemora trecerea în nefiinţă a Maicii Tereza, care, potrivit ONU, a primit Premiul Nobel pentru Pace, în 1979, „pentru munca depusă în lupta pentru depăşirea sărăciei şi a nesiguranţei, care constituie ameninţări la adresa păcii”.
05.09.2022
