În urmă cu 97 de ani, omenirea a fost marcată de o descoperire care a schimbat cursul medicinei, printr-o nouă şansă la viaţă. În 1928, la începutul lunii septembrie, bacteriologul scoţian Alexander Fleming se afla în laboratorul său din spitalul londonez Sainz Mary’s, unde lucra la un experiment prin care încerca să afle secretele unei bacterii.
Pe masa sa de lucru se aflu mai multe recipiente de sticlă pe care se dezvoltau bacteriile analizate. Într-unul din recipiente a observat cu un mucegai de culoare verde-albăstrui, care ataca bacteriile, aproape dizolvându-le.
A reluat cercetarea a doua zi. Misteriosul mucegai a fost studiat la microscop şi a remarcat că era acoperit de pete verzi. Așa a apărut penicilina. Testarea noului medicament a dat roade din prima, cercetătorul descoperind că substanţa distruge bacteriile, chiar şi diluată de 1.000 de ori.
Alexander Fleming s-a născut la 6 august 1881, la Lochfiled, lângă Darvel (Ayrshire, Scoţia). După studiile efectuate la Politehnica din Londra, la St. Mary’s Hospital Medical School, Universitatea din Londra, lucrează în cercetare sub directa îndrumare a lui Sir Almroth Edward Wright, profesor de patologie şi specialist în domeniul imunologiei. În 1908, obţine medalia Cheadley pentru lucrarea „Infecţia bacteriană acută”, arată www.nobelprize.org.
După 1918, reia cercetarea asupra bacteriilor, la St. Mary’s Hospital Medical School, cu scopul descoperirii unor agenţi antibacterieni, iar în 1921 descoperă enzima denumită lizozim. În 1928, este numit profesor de bacteriologie la Universitatea din Londra, mai menţionează www.nobelprize.org.
Ocupându-se cu predilecţie de cultura bacteriilor, Alexander Fleming a descoperit întâmplător, în 3 septembrie 1928, penicilina, produsă de culturile unui mucegai (mucegaiul Penicillium), menţionează www.acs.org.
Primul raport privind penicilina l-a publicat la 10 mai 1929 în ”British Journal of Experimental Pathology”, iar în iunie apare lucrarea ”Despre efectul antibacterian al culturilor de penicilină”, potrivit www.acs.org. Ulterior, a demonstrat efectul penicilinei asupra stafilococilor, streptococilor, genococilor, meningococilor şi pneumococilor şi, implicit, puterea acesteia de a combate infecţiile, pneumoniile şi meningitele.
Contribuţii în cercetarea privind penicilina au adus Alexander Fleming, Ernest Boris Chain, Norman George Heatley şi un medic australian, Howard Walter Florey. În 1940, s-a reuşit izolarea şi prepararea în stare purificată şi concentrată a penicilinei, menţionează www.acs.org.
Fleming, Chain şi Florey au primit în 1945 Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină ”pentru descoperirea penicilinei şi a efectelor curative ale acesteia în diverse boli infecţioase” potrivit www.nobelprize.org.
A scris numeroase lucrări de bacteriologie şi imunologie, care au fost publicate în reviste de ştiinţă şi medicină. I-au fost decernate numeroase premii şi medalii, precum şi titluri şi diplome din partea a peste 30 de universităţi europene şi americane. A fost membru de onoare al unui mare număr de societăţi medicale şi ştiinţifice din întreaga lume.
S-a stins din viaţă la 11 martie 1955, la Londra, şi a fost înmormântat în Catedrala Saint Paul din Londra.
sursa: TVR
03.09.2025
