Virgil Peicu: ROMÂNII și reforma

Adaugat la data noiembrie 08, 2017 cu 5 comentarii

Am primit zilele trecute de la un prieten de peste hotare, copia unei indulgențe, funcțională în urmă cu 500 de ani în Europa papală. Am privit-o cu atenție. Era frumos lucrată și m-a impresionat caligrafia ei. Era ordonată, precisă, exactă și impunătoare , ascunzând  pentru neștiutorul de carte al acelor zile, ceva mister și certitudine. M-am întors în istoria acelor zile, dorind să înțeleg ce s-a întâmplat și cum a izbucnit explozia de lumină a reformațiunii.

După o oarecare cercetare, am înțeles că e greu să pătrunzi în furtuna de trăiri și hotărâri ale acelei generații. M-am mulțumit cu concluzii de suprafață. Mă frământa o întrebare plină de curiozitate decentă: Ce anume a produs acea explozie de expansiune a reformei?Ce mijloace de propagare a folosit? Nu poți să nu fii uimit, de puterea miraculoasă ce izbucnea în sufletul credinciosului după ce înțelegea mesajul mântuirii prin credință . Se aude până azi cum se transmitea ,,pe surse,,:  mântuirea este ceva ce simți atunci când  ești prins într-o capcană pe care știi că ai construit-o,  fără posibilitatea de a mai scăpa din ea, iar în mijlocul disperării tale vine Cineva și îți spune că el are o soluție să te salveze, iar tu, care erai hotărât să dai oricât ca să te salvezi , pui cea mai jignitoare întrebare pentru un binefăcător, ,, cât mă costă? ,,  Răspunsul vine liniștit,luminos și sigur: ,, nimic, crede că pot să te salvez, și lasă-te condus de mine!,,

 Nimeni nu bănuia că perspectiva  deschisă de acest mesaj, necunoscut până atunci de generația lui Luther, va transforma viețile a multor  milioane de oameni.

Luther a avut inspirația divină să facă din mesajul mântuirii prin credință un principiu educativ. Să pună această revelație în miezul sistemului de educație, arătând generației sale că Isus este prietenul de încredere al omului și e bine să fii educat în atmosfera prieteniei Lui..  Iar a citi și a scrie o vedeau ca o condiție de supraviețuire a acestei pritenii. Așa că ideile reformatoare au pătruns în  popor prin mijloacele de informare ale vremi, prin educația scolastică, bisericească și prin tipărituri în limba poporului. Așa a reușit reformațiunea să se extindă asupra Europei, într-o singură generație.

Istoria literaturii Romane ne spune că prima tipăritură în limba română este ”Catehismul luteran în limba română” de la Sibiu din 1545. Istoricul Adrian Niculescu ne spune că ”Suntem singurii care practică limba vorbită în popor, (română) în biserică, ceea ce ne face unici în ortodoxie, datorită impactului Reformei…,,

Ca să întăresc și mai mult spusele mele, vă voi aminti povestea unui aventurier al vremii, cu numele  Iacob Basilikos Heraclid. Se spune că era grec și după susținerea lui,  avea un arbore genealogic onorabil. A călătorit și a învățat în marile centre ale Europei. A fost student la Facultatea de Medicina din Montpellier. Prietenul său de la Montpellier , Charles de l” Ecluse, scrie despre el : ,, un om agreabil și cu o înfățișare nobilă. Era elegant și vorbea perfect limba latină, greacă, franceză și italiană”.  Aici și-a definitivat structura sa culturală.

Ajungând la Viena în anturajul Habsburgilor,  s-a distins in luptele din Flandra, din 1555, arătând că e un mare strateg militar și un priceput comandant. Ca urmare, Imparatului Carol Quintul i-a oferit titlul de Conte Palatin la curtea Habsburgilor.

Nu știm în ce împrejurări a ajuns în anturajul conducătorilor reformei . Ioan Sommer (1542-1574), autorul de mai târziu al biografiei lui Iacob Basilikos Heraclid,  spune că acesta a locuit în 1533 în casa celebrului profesor şi umanist german Philipp Melanchton (1497-1560), din Wittenberg . Aici a făcut o bună impresie și a devenit un devotat al ideilor reformatoare ale lui Luther.

În vâltoarea evenimentelor care au marcat domnia lui Alexandrul Lăpușneanu, Iacob Basilikos Heraclid, cu susținerea Habsburgilor,  ajunge domnul Moldovei cunoscut de noi sub numele de Despot Vodă, care a domnit între 1561- 1563,  .

Ghislin de Busbecq,  ambasadorul lui Ferdinant I, la Inalta poarta pe langa sultanul “Suliman Magnificul”, într-una dintre scrisorile sale trimise diplomatului Nicholas Michault, vorbește despre  Despot Vodă, elogiindu-l ca fiind unul cu daruri deosebite ale spiritului și trupului, incomparabil cu celalate personaje ale Moldovei contemporane lui.

Vasile  Alexandri in drama lui versificata  Despot Vodă, ni-l decrie ca un intelectual adevarat, om al renasterii,  inteligent, plin de farmec, ambiţios, subtil,foarte adaptabil  si viteaz conducator de oști.

Ajungând pe tronul Moldovei, Despot Vodă a dorit să pună în aplicare unele din cele văzute și învățate în țările din vestul Europei. Așa că a trimis în Italia 500 de soldați veterani pentru ai instrui  în arta militară, deoarece intenționa organizarea armatei după model european.

Deasemenea  Despot Vodă începe o serie de reforme în domeniul învăţământului, al justiţiei și al asanării morale, care trebuiau sa contribuie la renașterea Moldovei prin educație și cultură religioasă bazată pe relație personală cu Dumnezeu. El chema tânara generație la studiu și informare corectă. Era conștient că nu putea să realizeze aceasta decât prin  diminuarea influenței boierilor, pe care îi considera un impediment  în procesul de modernizare a Moldovei.

În politica externă se baza pe Habsburgi, singurii în stare de a-i ține pe turci la sud de Dunăre. Reușise o coaliție de relații externe, care îi susținea politica externă.

Ioan Sommer, autorul biografiei lui Despot Vodă,  ne povesteşte că, în anul următor urcării la tron, acesta a înfiinţat „Schola Latina”,la Cotnari, intenționând să înființeze și o Academie, de tipul celor cunoscute de el în Europa de vest, pentru tinerii țării capabili și doritori să învețe. A făcut aranjamente să-i aducă ca profesori pe renumiții savanți europeni G. Peucerus (1526-1602) și G. J. Rhaeticus (1514-1574) elevul și descipolul lui Copernic, însă n-a apucat să se realizeze planul.

Eugen Denize scrie că: ,,…Dorea o școală dominată de cunoștințe bogate, o gândire antică și creștină, un mare cult pentru bibliotecă, dispreț pentru bigotism, superstiție și barbarie, dragoste pentru libertate, pace și justiție – idei ale reformei și ale marilor umaniști italieni, Vespasiano Da Bisticci și Vittorino da Feltre. Dorea o pedagogie activă și o educație multilaterală…,, (Eugen Denize, Italia și Italienii în cultura Română până la începutul sec. al XIX- lea, edit. Mica Valahie, București 2011, pag. 37. )

Despot își alesese ca loc pentru Școala Latină, Cotnarii, pentrucă acolo se afla o comunitate de protestanți.  Școala era frecventată de copiii boierilor de țară, răzeși și mazili, atrași de talentul și erudiția profesorului Ioan Sommer.

Scoala de la Cotnari și-a continuat activitatea și după moartea lui Despot Vodă, fiind amintită de izvoare ca un centru de cultură protestantă.  Putem considera că în acest prim început de organizare umanistă a învățământului în Moldova, menționat și de cronica lui Miron Costin, a putut să deschidă ochii moldovenilor pentru învățătura de carte.

În contrast cu spusele adversarilor religioși și politici,  Despot Vodă,  creștin protestant,  nu a impus niciodată protestantismul ca religie de stat, și n-a obligat pe nimeni să își schimbe religia , ci doar  comportamentul moral.  Religia lui protestantă și faptul ca a adus  cărturari reformați în Moldova au fost folosite de biserica majoritară,  care s-a văzut amenințată, pentru a-l rasturna.

Datorită religiei sale protestante și a ideilor reformatoare, Despot Vodă n-a fost înțeles bine  și nici îndrăgit de boierii care erau închistați în tradiția lor mistico-materialistă. Însă ideile sale inovatoare și reformatoare au fost primite bine de directorul școlii de la Cotnari, Johann Sommer (1542-1574)și unii tineri progresiști, devenind adepți ai tezelor  umaniste,  aduse din Europa protestantă de către Despot Vodă .

Unii istoricii susțin că din punct de vedere intelectual, Moldova nu a avut niciodată, până la Cantemir,  un domnitor mai învățat. Despot Vodă a dus o viață agitată, a fost însetat de cunoaștere și de cultură.  Pe lângă școala de la Cotnari, Despot a infiintat  o bibliotecă  de curte la Suceava și a plănuit să adune în jurul său un cerc de umaniști (Peucer, Rhaeticus, Lestarh, Hermodor), cu care să înființeze o academie, însă n-au apucat să vină în Moldova, datorită asasinării lui Despot. Iohannes Sommerus, in cartea sa, “Vita Iocobi Despote Moldavorum“, în elegia a zecea  intitulată Lui Despot Voda despre biblioteca si scoala ce el a intemeiat“,se referă la biblioteca de curte a lui Despot. O biblioteca personala de curte de care Despot era foarte preocupat, încercând să arate tinerilor boieri că știința de carte și ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu e calea înțelepciunii și a redeșteptării. Din păcate, biblioteca lui Despot a rămas neterminată.

Un alt proiect al lui Despot Vodă a fost reforma lui monetara în Moldova. El, pentru prima dată,  s-a luptat să instituie un sistem monetar original pentru Moldova, încercând zidirea unei economii statale, bazate pe resursele locale. Pentru aceasta a apelat la bogățiile în aur și argint adunate în mănăstirile închinate Bizanțului și bisericii grecești și care luau drumul străinătății. În aceste bogății, Despot vodă vedea truda, sărăcia și sudoarea poporului moldovean. Dar lucrul acesta a înfuriat pătura religioasă, adversară reformei și culturii renascentiste. Reformele acestea au stârnit neînţelegeri, nemulţumiri, chiar o răscoală boierească şi, în cele din urmă, complotul boierilor și al clerului care îl va răsturna și chiar asasina de către hatmanul Ştefan Tomşa.
Data morţii lui Despot a fost 9 noiembrie 1563, „nonis novembris anni sexagesimi tertii“, după cum consemna Johann Sommer. La ora 12:00 a amiezii, în sunetul tobelor, călare pe un cal frumos, cu sceptrul de aur în mână şi diadema pe cap (A. Armbruster), Despot a ieşit din cetate spre satul Areni (Grigore Ureche), fiind luat în primire de o parte din boierii de frunte ai lui Tomşa, care, furios, numindu-l câine, tiran şi acuzându-l de sacrilegiu, l-a lovit de două ori cu calul şi cu buzduganul, iar, în cele din urmă, porunci unui tătar curier – probabil un lipcan – să-i taie capul.

Trupul fără cap al lui Despot a fost dus „cu un cortegiu de rând“ şi îngropat în cimitirul de lângă Mănăstirea „Sf. Ioan cel Nou“ de la Suceava (J. Sommer) într-un loc astăzi neidentificabil.

Pe bună dreptate, s-a afirmat că, dacă ar fi avut un mormânt, epitaful cel mai potrivit pentru acesta ar fi fost cugetarea lui Johann Sommer despre Despot ca voievod, ,, omul în care poţi, desigur, să lauzi mai mult decât să cerţi“.

Bibliografie :

  1. Cronica lui Azarie,  Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962-1964.
  2. Adina Berciu-Drăghicescu – O domnie umanistă în Moldova. Despot-vodă (Ed. Albatros, Bucureşti, 1980)
  3. Eugen Denize, Italia și Italienii în cultura Română până la începutul sec. al XIX- lea, edit. Mica Valahie, București 2011, pag. 37.
  4. Edward Seymour Forster, traducător, scrisorile turcești ale lui Ogier de Busbecq au republicat Universitatea de Stat din Louisiana 2005, pag. 195 – 197.
  5. M. Graziani şi I. Sommer, Viaţa lui Despot Vodă, Proza latină din epoca Renaşterii despre români, ediţie bilingvă, Iaşi, Institutul European, 2000
  6. Ioan Bogdan (1864 – 1919), “Letopisețul lui Azarie” editura Institutul de Arte Grafice “Carol Gobl”, 1909 București.
  7. Ureche Grigore (circa 1590—1647), Letopiseţul Ţării Moldovei.
  8. Iohannes Sommerus, Vita Iocobi Despote Moldavorum.

 

 

5 Comentarii

  1. Superb. Vreau și eu acest articol,carte ce este. Santeti un mare istoric și un manaitor minunat al concediului. Sănătate și multa pace d la Domnul. Anca Roșu

  2. Foarte interesant acest pasaj al influentei Reformei lui Luther in Moldova noastra
    Felicitari fr Peicu pentru articol si mai asteptam si altele,chiar o carte despre acasta si Sabatarieni din Transilvania.Sant dovezi istorice interesante

  3. Mulțumesc mult! Un articol bun, documentat, care ne luminează într-un an aniversar, despre începuturile si ce ar fi putut deveni reforma la noi. Am fi putut merge mult mai departe! Sorin S.

  4. Vă multumesc pentru articol. Foarte interesant! Numai că la noi lipsa de carte si înrădăcinrea in tradiție nu nea ajutat prea mult.

  5. Foarte interesant,faptul ca si noi romanii am fost atinsi atat de direct si timpuriu de ideile reformatiunii!Trista mi se pare realitatea ca segmentul cel mai de sus al societatii, cel mai bogat si cel mai autohton a reprimat ” ìn fasa „aceste idei ! Se cuvine a se face o legatura cu sanatatea morala a societatii romanesti din ziua de azi(a se intelege boala!)

Lasa un comentariu

hacklink hacklink satış wso shell wordpress free themes kalça büyültme webr00t shell elektronik sigara Google