Marius Mitrache: Preţul de a fi iertat

Adaugat la data iunie 16, 2017 cu niciun comentariu

“Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar, dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile noastre.”

                                                                                                                                Matei 6:14.15

  1. Ce este iertarea lui Dumnezeu?

– iertare de vina păcatului

– eliberare din păcat sau de sub puterea păcatului

– ‘revărsarea iubirii răscumpărătoare a lui Dumnezeu, care transformă inima’ (Cugetări, E.G.W.).

Dumnezeu nu oferă iertarea cum oferim noi, oamenii. Ea nu vine asupra noastră ca o răsplată pentru faptele noastre. Ea este un dar având ca temelie a dăruirii neprihănirea lui Isus Hristos. Iertarea este posibilă numai pentru că Dumnezeu este un Dumnezeu al harului. Iertarea de către sau prin Isus Hristos înseamnă iertarea izvorâtă din tot ce este El şi din tot ce face El.

  1. ‘Dacă nu iertaţi, nici El nu vă va ierta.’

Fiind iertaţi de Dumnezeu suntem datori să oferim iertare, altfel nu merităm. menţinerea unui spirit neiertător Îl împiedică pe Dumnezeu să realizeze procesul sfinţirii în viaţa noastră. ‘Lucrul pe care nu ajungem să-l biruim ne va birui el pe noi şi  va lucra la pierderea noastră veşnică.’ (CCH, pag. 28). ‘Chiar numai o singură trăsătură rea de caracter, o singură dorinţă păcătoasă cultivată în mod perseverent, vor face – în cele din urmă – fără efect puterea evangheliei.’ (CCH, pag. 29)

În Marcu 11:23-25 problema iertării apare în contextul credinţei de a muta munţii, iar concluzia lui Isus Hristos este prezentată în Marcu 11:25, ‘Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre.’ De aici putem spune cu certitudine că, nu numai credinţa, ci şi bunăvoinţa de a ierta condiţionează eficienţa rugăciunii. Legătura acestor gânduri din Marcu afirmă că dreptul de a folosi rugăciunea din v. 23-24 aparţine numai fraţilor care sunt împăcaţi reciproc şi sunt uniţi într-o comunitate a credinţei.

Martin Luther afirma: ‘Aminteşte-ţi, noi ne rugăm, este la plural (Tatăl nostru) şi nu înseamnă unul pentru altul, ci unul cu altul. Dacă nu iertăm, noi ieşim în afara cercului sacru şi toată rugăciunea noastră va fi zadarnică.’ Drept este proverbul care afirmă că, ‘în rugăciune este mai bine să ai o inimă fără cuvinte decât cuvinte fără inimă.

Când ierţi pe cineva, tu îndepărtezi răul de la persoana care l-a făcut. Desparţi acea persoană de fapta dureroasă: tu o recreezi. Într-un moment o identifici cu persoana care ţi-a greşit. În momentul următor îi schimbi identitatea. Ea este recreată în mintea ta. Te gândeşti acum la ea, nu ca la cineva care te-a rănit, ci ca la cineva care are nevoie de tine. O simţi acum, nu ca pe o persoană de care te-ai înstrăinat, ci ca pe o persoană care îţi aparţine. Odată ai stigmatizat-o ca pe o persoană cu potenţial de a face rău, dat acum o vezi ca pe o persoană slabă în nevoile sale. Tu ţi-ai recreat trecutul prin faptul că ai recreat persoana care ţi-a făcut rău.

“Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre.” Unul dintre cele mai obişnuite păcate, însoţit de cele mai vătămătoare rezultate, este îngăduirea unui spirit neiertător. Cât de mulţi vor nutri un spirit de duşmănie sau de răzbunare şi apoi vor pleca înaintea lui Dumnezeu şi vor cere iertare aşa cum iartă ei? În mod sigur, ei n-au un simţământ real al importanţei acestei rugăciuni sau nu îndrăznesc să o rostească cu buzele lor. Noi suntem dependenţi de mila iertătoare a lui Dumnezeu şi aceastaîn fiecare zi şi în fiecare ceas. Cum putem, deci, să mai nutrim amărăciune şi răutate faţă de cei păcătoşi ca şi noi? Dacă, în legăturile lor zilnice, creştinii ar duce cu ei principiile acestei rugăciuni, ce binecuvântată schimbare ar avea loc în biserică şi în lumea întreagă! Aceasta va fi cea mai convingătoare mărturie ce poate fi dată despre relitatea religiei Bibliei (Mărturii 5, pag. 178).

Autor: pastor Marius Mitrache, co-realizator al emisiunii Vremea întrebarilor la Radio Vocea Speranţei şi Speranţa TV, profesor la Institutul Teologic Adventist

Niciun comentariu

Lasa un comentariu