Gabriel Ișvan: Nume scrise în piatră

Adaugat la data aprilie 30, 2017 cu 1 comentariu

De-a lungul istoriei, omul și-a căutat scopul vieții, tânjind după o altă realitate, în care instabilitatea vieții actuale amenințată la orice pas, să fie înlocuită de siguranță, securitate și fericire. Speranța conținută în conceptul unui viitor mai bun a fost și este scânteia care dă putere omului să meargă mai departe în viața sa, să-și depășească condiția, să progreseze și să trăiască sentimenul împlinirii.

Egiptul Antic și nemurirea

Am citit recent un articol despre viața egiptenilor antici. Egiptenii credeu în viața viitoare, de după moarte și mare parte din viața lor era dedicată pregătirii pentru viața veșnică – sau viața de după viață. Casele egiptenilor, indiferent că vorbim de locuințe sărăcăcioase sau palate luxoase, erau construite din cărămizi de pământ – viața pe acest pământ e temporară, așa că și locuințele în care stau aici erau făcute din materiale de construcție nu foarte rezistente. Singura excepție de la această regulă a construcțiilor era reprezentată de stâlpii și pragul de sus ai ușii, care erau făcute din materiale durabile, din piatră. Însă rice clădire care urma să fie folosită pentru viața viitoare, templele și mormintele, trebuiau făcute din materiale durabile, adică din piatră.

Egiptenii credeau că omul este alcătuit din 5 elemente – dacă unul dintre ele înceta să existe, atunci omul își înceta existența viitoare, cea veșnică. Trupul fizic era unul dintre aceste elemente – de aceea egiptenii mumificau trupul, ca astfel trupul să treacă dincolo de moarte. Umbra era alt element – ei credeau că umbra demonstrează realitatea și face parte din ființa umană. Altă parte era cea numită ka, sau forța vitală. A patra parte era ba, adică trăsăturile de caracter. Și ultima parte pentru supraviețuirea unei persoane în viața viitoare era numele.

Pentru că supraviețuirea numelui era atât de importantă pentru egiptenii, își scriau numele în piatră. Regalitatea și nobilimea egipteană construiau monumente impunătoare din piatră, iar numele lor era săpat în piatră cât de des se putea. În cazul oamenilor simpli, care nu putea să-și consturiască monumente, numele erau scrise pe stâlpii și pragul de sus al casei, construite din piatră. Dacă o casă era distrusă, totuși numele proprietarului, săpat în piatra stâlpilor și a pragului de sus dăinuia. Cel puțin din punct de vedere arheologic, ideea aceasta se adeverește, căci în Delta Egiptului s-au găsit multe astfel de pietre, folosite ca stâlp de ușă, pe care erau scrise numele proprietarilor.

Replica peste veacuri

Lumea creștină a celebrat în luna aprilie Paștele, sărbătoare care își are începuturile în Egipt, în timpul în care obiceiurile descrise mai sus erau populare. În timpul robiei îndelungate, de sute de ani la care a fost supus poporul Israel în Egipt, israeliții au început să copieze multe elemente de stil de viață de la egipteni, civilizație puternică și superioară lor. Israeliții care inițial erau nomazi și trăiau în corturi, au început și ei să-și construiască case din cărămidă cu stâlpii și pragul de sus al ușii din piatră și probabil au împrumutat multe din conceptele și obiceiurile egiptenilor cu care conviețuiau.

Eliberarea lor din robie s-a produs în urma celebrelor 10 plăgi ce au lovit Egiptul, dintre care îmi atrage atenția ultima. Întâii născuți ai egiptenilor, într-o singură noapte au murit… însă copiii evreilor au fost nevătămați. De ce? Moise le-a poruncit evreilor să sacrifice un miel și cu sângele lui să mânjească stâlpii și pragul de sus al ușii, făcute din piatră și în care erau săpate numele proprietarilor. Îngerul morții a trecut și peste casele israeliților, dar orice casă, care avea numele acoperite cu sângele mielului, a fost protejată.

Așa a început Paștele, iar simbolurile puternice exprimate deja, aproape că nu mai necesită explicație. Egiptenii căutau stabilitatea și garanția eternității și făceau ce credeau ei că trebuie îndeplinit pentru aceasta. Replica Bibliei, despre adevărata viață veșnică este inclusă în simbolismul sărbătorii pascale: garanția eternității, actul prin care moartea este învinsă este ca numele omului să fie acoperit de sângele Mielului – am scris Miel cu majusculă, pentru că tot de Paște, Isus Hristos – Mielul lui Dumnezeu, a fost jertfit pe crucea Golgotei, dar a treia zi a înviat. Punctul fix pentru creștini, pe care se întemeiază credința ce le oferă certitudinea aducătoare de speranță și astfel le asigură energia și puterea de a merge înainte în această viață, este sintetizată de Apostolul Pavel astfel: Căci, dacă credem că Isus a murit și a înviat, credem și că Dumnezeu va aduce înapoi, împreună cu Isus, pe cei ce au adormit (au murit) în El – 1Tesaloniceni 4:14.

Speranța învierii este oferită de învierea lui Isus, eveniment istoric obiectiv care a marcat decisiv și iremediabil istoria omenirii. Oare și istoria ta?

(articolul este o adaptare după https://www.ministrymagazine.org/archive/2009/09/covered-with-blood.html)

Autor: pastor Gabriel Ișvan, Directorul Departamentului- Relaţii Oficiale şi Libertate Religioasă din cadrul Bisericii Adventiste de Ziua a șaptea, Zona Muntenia.

1 Comentariu

  1. MUY, MUY BUENO LOS PROGRAMAS PRESENTADOS
    SERIA BUENO QUE PARTE DEL PROGRAMA LO UTILICEN PARA ENSEÑAR EL IDIOMA RUMANO.
    BENDICIONES DESDE BUENOS AIRES

Lasa un comentariu