Daniel Cirț: De ce să te rogi, dacă Dumnezeu știe totul?

Adaugat la data decembrie 07, 2017 cu niciun comentariu

De ce să te rogi, dacă Dumnezeu știe tot? Ar trebui Dumnezeu să fie informat de lucrurile de care avem nevoie și pe care le dorim?

Bună întrebare! De fapt, fiecare întrebare pe care ne-o punem, chiar și în dreptul lui Dumnezeu, sunt trambuline spre o cunoaștere mai profundă. De aceea nu este greșit să ne punem întrebări.

Această întrebare pleacă de la câteva premise, pe care dorim să le analizăm:

Premisa #1: Absolutul cunoașterii – Dumnezeu știe totul.

Aceasta este cu adevărat o premisă a credinței. Când crezi într-un Dumnezeu infinit, într-un Dumnezeu atotputernic, este logic să crezi și că acest Dumnezeu este omniscient, adică știe totul. Însuși Isus spune: „Cât despre voi, până și perii din cap, toți vă sunt numărați” (Matei 10:30). Absolutul cunoașterii lui Dumnezeu este un punct de pornire extraordinar. De fapt, nici nu m-aș ruga unui dumnezeu care nu este absolut.

Însă, unii oameni ajung să creadă că rugăciunea nu este necesară, crezând tocmai un lucru adevărat despre Dumnezeu. Potrivit acestora, Dumnezeu s-ar contrazice atunci când suntem îndemnați în Sfintele Scripturi să ne rugăm. Din această perspectivă, rugăciunea ar avea doar o funcție petițională, adică rugăciunea este o cerere prin care informăm pe Dumnezeu de ce avem nevoie.

Pe bună dreptate, dacă găsim în Biblie doctrina atotștiinței lui Dumnezeu, și tot acolo găsim și doctrina rugăciunii, înseamnă că atotștiința lui Dumnezeu și rugăciunea nu sunt contradictorii. Așadar, să căutăm în continuare premisele celor care nu se roagă și invocă omnisciența divină.

Premisa #2: Absolutul binelui – Dumnezeu vrea binele nostru suprem.

Din nou, o premisă fără de care nu te poți apropia de Dumnezeu. Credința că Dumnezeu este bun, și că este interesat de binele nostru suprem o găsim în Biblie. Isus spune despre această bunătate absolută a lui Dumnezeu: „„Pentru ce Mă numești bun?” i-a zis Isus. „Nimeni nu este bun, decât Unul singur: Dumnezeu” (Marcu 10:18). Iar prin cartea lui Ieremia, Dumnezeu vorbește astfel: „Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice

Domnul, gânduri de pace, și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde” (Ieremia 29:11).

A crede într-un dumnezeu absolut, dar care nu este interesat de binele creaturilor Sale ne duce cu gândul la deism. Deiștii cred că Dumnezeu a creat lumea, apoi a abandonat-o. El nu ar mai interveni în cadrul creației, și a lăsat ca legile naturale să-și facă treaba. Însă cei care au dubii cu privire la necesitatea rugăciunii pe motivul atotștiinței lui Dumnezeu nu sunt deiști. Ei cred într-un Dumnezeu bun, care dorește binele nostru.

Există religii care venerează zei distrugători, capricioși, schimbători, care trebuie îmbunați prin rugăciuni și închinare. În asemenea sisteme religioase, rugăciunea ar avea rolul de „taxă de protecție” – nu m-aș putea ruga unui astfel de dumnezeu.

Însă dacă cineva are îndoieli că rugăciunea contează, atâta vreme cât oricum Dumnezeu ne vrea binele, înseamnă că rugăciunea ar fi privită ca având funcție de milogeală. De aceea, cel care nu se roagă poate considera pe cei care se roagă ca fiind niște cerșetori.

Totuși, Dumnezeul care cunoaște totul despre noi, și care ne vrea supremul bine, abia așteaptă să aducem cererile noastre: „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:6-7)

Premisa #3: Absolutul sinelui – Eu sunt o parte din Dumnezeu, Dumnezeu este o parte din mine.

În acest punct critic, creștinismul pe care l-a lăsat Isus se desparte total de spiritualitatea care n-are nevoie de rugăciune. În viziunea aceasta (transcendentalism), Dumnezeu nu este decât un spirit impersonal, dincolo de ființă, iar omul este în esență o ființă bună, în care există toate resursele (adică acel Dumnezeu) care pot face pe om să atingă starea ideală.

Să crezi că ești un mic dumnezeu pare tentant, însă nu are nici o legătură cu creștinismul. Mulți propovăduitori ai dezvoltării personale și autori de cărți self-help au de fapt această premisă la baza gândirii lor. Este o spiritualitate care se bazează doar pe puterea omenească despre care se crede că este conectată la o putere universală. Și atunci într-adevăr n-ai nevoie să te rogi cuiva, nu ai nevoie să crezi în Cineva, pentru că trebuie să crezi în tine.

Teologul Daniel Hawk: „Problema de bază a umanității este că fiecare crede că există un Dumnezeu – și eu sunt acela.”

În viziunea creștină, rugăciunea nu este o petiție în care Îl informăm pe Dumnezeu despre nevoile noastre, nici o milogeală prin care dorim să-L convingem să intervină în viața noastră. Rugăciunea este, așa cum spunea Ellen White, „deschiderea inimii înaintea lui Dumnezeu ca înaintea unui prieten.”

În lumea noastră suntem obișnuiți ca să așteptăm anumite servicii din partea unor instituții. Ne adresăm operatorului de la relații cu clienții ca unui robot. Casiera de la bancă sau de la supermarket parcă nu ar fi o persoană reală, directorul de la școală nu este un om ca mine. La fel Îl percep pe Dumnezeu, o instituție care nu are nimic personal de împărtășit. Însă nu acesta este Dumnezeul creștinilor.

Isus, Fiul lui Dumnezeu, stătea de vorbă cu Dumnezeu ore întregi, câteodată începea seara și îl apuca dimineața. Vorbeau despre tot felul de lucruri, despre cum era înainte de a veni pe pământ, despre greutățile zilei, despre ce provocări s-ar putea să întâmpine ziua următoare, despre oamenii din jurul Lui, despre misiunea Lui. Chiar i-a învățat pe ucenicii Lui să-L numească pe Dumnezeu „Tată”.

Când ai un prieten, vorbești cu el chiar lucrurile pe care le știe deja. Uneori spuneți aceleași glume, și vă place să împărtășiți bucurii, și chiar necazuri. Nimeni nu te înțelege mai bine decât cel mai bun prieten.

Rugăciunea este valuta forte a relației omului cu Dumnezeu. Oricât de bine te-ar cunoaște Dumnezeu, te deschizi și mai mult în fața Lui, pentru că așa poți să-L cunoști și pe El mai bine. Dumnezeu știe totul despre tine pentru că este superinteresat de tine. Nu ai vrea să petreci timp cu cea mai importantă persoană din univers care te cunoaște cel mai bine?

autor: pastor Daniel Cirț, co-realizator al emisiunii Tinerețea e o arta de la postul de televiziune Speranța TV

Niciun comentariu

Lasa un comentariu

hacklink hacklink satış wso shell wordpress free themes kalça büyültme webr00t shell elektronik sigara Google