Costi Gogoneaţă- de la Cuvânt la Faptă: Încurajează și protejează familia

Adaugat la data iulie 04, 2017 cu niciun comentariu

Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea – Evrei 13:4 p.p.

Concepţia despre familie suferă o dramatică modificare în zilele noastre și din păcate, nu doar în lumea seculară. Divorţul, adulterul, criza rolurilor, aglomeraţia, presiunile financiare, preocupările extrafamiliale, lipsa timpului petrecut împreună aduc viaţa familiei, chiar și adventiste, la marginea colapsului.

Psihologul Larry Crabb consideră că „în faţa dificultăţilor maritale, întrebarea care se pune nu este: ‘Ce ar putea îmbunătăţi căsătoria mea?‘, ci mai degrabă: ‘Ce-mi spune Biblia să fac? ‘. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să aibă prioritate faţă de tot ce gândesc eu că ar împlini cel mai bine nevoile mele”

Biblia vorbeşte despre căsătorie în termenii unei instituţii fundamentale pentru existenţa omenirii. În cadrul primei cărţi biblice, Geneza, Însuşi Dumnezeu stabileşte modelul celulei de bază a societăţii umane: unirea din dragoste, dintre un bărbat şi o femeie, într-un angajament de o viaţă întreagă (Geneza 2:21-24). În Noul Testament, Isus Christos reafirmă aceeaşi concepţie despre familie, subliniind valabilitatea ei, ca parte a ordinii primordiale a creaţiei (Matei 19:4-6). Căsătoria şi Sabatul sunt instituţiile cele mai vechi ale omenirii, prima având un avans de o zi faţă de cealaltă (Geneza 1:26 – 2:3). Conform raportului creaţiei, în prima zi de vineri a planetei, Dumnezeu a oficiat prima căsătorie, mirele fiind Adam, iar mireasa, Eva.

Nobleţea unică a căsătoriei este întărită prin semnificaţia spirituală pe care Biblia i-o atribuie: imagine a relaţiei dintre Christos şi biserica Sa (Efeseni 5:21-33). Astfel, în mod implicit, comuniunea căsătoriei este definită de sfinţenie, iubire reciprocă, unitate, responsabilitate, permanenţă, respect şi exclusivitate.

Biblia nu conţine o „fişă a postului” pentru rolul de soţ sau soţie, însă subliniază clar principiile care domină relaţia dintre cei doi: iubire absolută, respect, altruism, valori comune, susţinere materială, spirit de sacrificiu. Sacrificiul de sine pentru binele celuilalt este principiul biblic al fericirii personale şi legea care defineşte atât statutul soţului, cât şi pe cel al soţiei (Efeseni 5:21-33).

Vă mărturisesc că am fost plăcut impresionat când doi soţi, cu ocazia nunţii de argint, mi-au arătat cadoul cel mai de preţ primit în ziua nunţii: o Biblie. Pe marginea paginilor sale răsfoite, rugate, erau o serie de adnotări: cereri, mulţumiri, laude, încercări, bucurii, naşterea copiilor, începutul şcolii primului copil, când cel mai mare şi-a terminat facultatea… şi ultima adnotare, scrisă în dreptul capitolului al XIII-lea din prima Scrisoare către Corinteni: „Doamne, îţi mulţumim că ne-ai ajutat să punem, mai presus de toate, dragostea. Ana şi Ionel în cel de-al 25-lea aniversar al căsătoriei”.

Provocarea pe care v-o lansez astăzi este tocmai aceea de a face din familiile noastre adevărate instituții ale dragostei, lăsându-ne, așa după cum am citit, modelați de sfaturile Scripturii; iar peste ani să ne privim în ochi soțul/soția fiind convinși că doar cu ajutorul Domnului am reușit să păstrăm „căsătoria (…) în toată cinstea” (Evrei 13:4 p.p.)

Autor: pastor Costi Gogoneaţă, realizator al rubricii Mic Dejun pentru suflet la Speranţa TV şi Radio Vocea Speranţei

Niciun comentariu

Lasa un comentariu