Costi Gogoneață: De la Cuvânt la faptă: abundă de modestie

Adaugat la data ianuarie 06, 2017 cu niciun comentariu

“…cine este smerit cu duhul capătă cinste.” Prov. 29:23 u.p.

Relația cu Dumnezeu implică printre altele și disponibilitatea de a ne lăsa modelați de Divinitate, astfel încât să putem reflecta acest fapt în interacțiunea cu cei din jurul nostru. Prin urmare, dacă dorim să devenim niște copii autentici ai Cerului, un alt punct de cotitură în procesul de schimbare pe care vi l-am propus acum două săptămâni îl reprezintă modestia.

Din perspectiva Psihologiei Pozitive, modestia înseamnă a lăsa calitățile și realizările să vorbească de la sine. Acest fapt, nu înseamnă în mod automat, că oamenii modești au stima de sine scăzută, ci doar că nu caută cu orice preț să fie în centrul atenției și că nu se consideră a fi mai buni decât ceilalți.

Oamenii modești sunt sinceri cu ei înșiși în ceea ce privește punctele lor slabe și recunosc atunci când greșesc. De asemenea, ei nu se sfiesc să ceară ajutorul și sfatul celorlalți.

Modestia ne va îndemna să fim rezonabili în privinţa a ceea ce aşteptăm de la alţii şi să ţinem cont de necesităţile lor. Poate că avem unele aptitudini şi unele puncte forte pe care alţii nu le au. Totuşi, dacă suntem modeşti, nu ne vom aştepta întotdeauna ca alţii să acţioneze aşa cum am dori noi. Cunoscând faptul că fiecare persoană are propriile limite şi dând dovadă de modestie, ne vom arăta îngăduitori faţă de slăbiciunile altora.

Un om modest este înţelept deoarece urmează o cale aprobată de Dumnezeu şi evită îngâmfarea, care duce la dezonoare (Proverbele 8:13; 1 Petru 5:5).

La o recepţie ținută în cinstea muzicianului Sir Robert Mayer, la a 100-a sa aniversare, bătrâna doamnă Lady Diana Cooper s-a angajat într-o conversaţie cu o doamnă prietenoasă, care părea că o cunoaște foarte bine. Vederea slabă a lui Lady Diana a făcut-o să nu-şi recunoască partenera de discuţie, decât după ce s-a uitat mai atent la magnificele ei diamante și și-a dat seama că discuta cu Regina Elisabeta.

Copleșită de ruşine, Lady Diana a făcut o reverență şi, bâlbâindu-se, a spus: „O, Alteță îmi pare rău! Nu v-am recunoscut fără coroană!”

„Este în totalitate seara lui Sir Robert, aşa că m-am hotărât să las coroana puțin deoparte.” a răspuns regina. (Today in the Word, 3 aprilie 1992)

Regina Elisabeta ar fi avut toate motivele să apară la acea recepție cu însemnele ei regale. Totuși, de dragul onoratului muzician, a ales să rămână în umbră.

Deseori tindem să ne gândim la noi înșine, înainte de a lua în considerare binele altora. Totuşi, în calitate de creștini, Dumnezeu cere de la noi să deținem virtutea modestiei, ca să ne ajute să-i punem pe alții pe primul loc. Hristos a spus: „Oricine se smereşte […] este cel mai mare în Împărăția Cerurilor.” Matei 18:4

 

pastor Costi Gogoneață

Niciun comentariu

Lasa un comentariu