Adina Tomoiagă: Atingerea iubirii divine

Adaugat la data martie 10, 2017 cu niciun comentariu

Suntem fiinte sociale si chiar dacă unii suntem introvertiți iar alții extrovertiti toti avem nevoie sa ne simtim conectati la ceilalti membri ai familiei noastre. In timp ce o parte din aceasta conectare poate veni din conversatii, atingerea joaca un rol important in comunicarea umana.

Prin atingerea altei persone ne putem simti mai in siguranta si mai putin anxiosi. Atingerea ne poate aduce cu picioarele pe pamant si ne ajuta sa constientizam ca nu suntem singuri.

Atingerea este una din caile prin care partenerii se conecteaza unul cu celalalt, iar parintii se conecteaza cu cei mici.“Atingerea afectuoasa joacă un rol important in dezvoltarea copilului și cercetarile sugereaza că ea continua să fie importantă ca un mod de a comunica dragostea dintre părinți și copiii lor mai mari”(Thompson, 187).

Mai multe studii au demonstrat ca persoanele care se bucura de atingeri sau imbratisari mai des, au o tensiune mai scazuta. Atingerea poate de asemenea sa incetineasca bataile inimii si sa accelereze recuperarea in caz de boala sau post-operatoriu.

Dumnezeu a ales să se atingă de ființa umană încă de la creațiune. Omul a apărut prin modelarea țărânii de Mâna divină. Chiar și Isus când a fost pe pământ s-a apropiat de ființa căzută în păcat.

Fiecare atingere a lui Isus avea un scop precis. Sa redea increderea, vindecarea, speranta unei persoane lipsite de vitalitate si energie. Nu este intâmplător că El a ales sa-i atingă pe bolnavi, deși era suficient un cuvant pentru ca aceștia să beneficieze de vindecare. Isus s-a atins de ochii orbilor pentru a le oferi vederea, a pus mana pe soacra lui Petru cuprinsa de friguri si ea a fost vindecata. Insă Isus nu a ezitat sa se atingă de un lepros, fapt care l-ar fi facut necurat din perspectivă ceremonială dar mai ales l-ar fi expus la contaminarea cu o astfel de boală.

Biblia ne prezintă întâmplări minunate în care oameni au fost reabilitați printr-o atingere venită la inițiativa lui Isus. Însă experiența femeii care avea o scurgere de doisprezece ani ne impresionează de departe. “Dacă aș putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui”, își spunea ea (Marcu 5:28). “ În acea singură atingere se concentrase credința vieții ei și pe loc încetara durerea și slabiciunea” (DV,60). O dorință nestăvilită de atingere, dar o atingere plină de credință care produce schimbarea. Câți oameni s-au atins de Isus în acea învălmășeală. Câți au trecut pe lângă El fără să fie transformați. Parcă îl aud pe Petru și pe ceilalți ucenici spunandu-I lui Isus: “Învățătorule, noroadele te impresoară si te imbulzesc si tu intrebi cine s-a atins de Tine?” (Marcu 5:31) Cred că îl putem înțelege pe ucenic. Nimeni nu poate rămane tot timpul surprins și entuziasmat. Pentru toți apostolii atingerea de Isus reprezenta un gest atât de comun. Ei trebuiau să se ocupe tot timpul de acele aspect ale unei viețuiri zilnice cu și în preajma lui Isus.

Eu și cu tine, soțul și copii tăi ne atingem în fiecare zi de lucruri sfinte – adică de Isus. Intrăm în contact cu Biblia, ne așezăm pe genunchi pentru rugaciune, plecăm în misiune pentru a-L predica pe El și în timp ce numele Lui este în atingere cu buzele noastre este posibil să rămanem neschimbați. “Aș dori ca voi și cu mine să nu ajungem niciodată în situația ca atingerile noastre să fie întâmplătoare”(Kis, 115).

Atingerea… un gest mic, banal, facut doar pe jumatate sau din obisnuinta, un gest pe care il luam de cele mai multe ori ca atare. Dar acest gest mic poate face minuni mari pentru fiecare dintre noi. Lasati-va atinsi de Isus cand simtiti nevoia. Acordati o mangaiere daca cel de langa voi are nevoie de ea. Ea este un medicament universal. “Sufletele bogate, iubitoare de lume și închinătoare la lume nu pot fi atrase către Hristos printr-o atingere întâmplătoare, accidentală. Pentru a-i ajuta sunt necesare eforturi personale susținute din partea celor care sunt plini de duhul misionar și care nu se vor lăsa pradă eșecului și descurajării” (DV, 213). Uneori e ca o raza de soare. O consolare! O mangaiere! O speranta! Un gest usor prin care ii amintesti celuilalt ca ii esti alaturi, la bine si la rau!

Autor: Adina Tomoiaga, realizator al emisiunii Provocarile vietii ce se difuzeaza, de luni pana joi, de la ora 22.00 la Speranta TV si Radio Vocea Sperantei

Niciun comentariu

Lasa un comentariu